SUBCLAVICULAR ~ă (~i, ~e) adj., Care se află sub claviculă. Din sub- + fr. claviculaire. Etimologie: Cuvânt provenit din sub și limba franceză claviculaire. (DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: subcomisar
SUBCOMISAR ~i substantiv masculin, Adjunctul unui comisar de poliție. Din sub- + fr. commissaire. Etimologie: Cuvânt provenit din sub și limba franceză commissaire. (DEX ’09)
Cum se pronunță: subcomisie
SUBCOMISIE ~i substantiv feminin, Grup de persoane din cadrul unei comisii care examinează numai unele chestiuni. Din sub- + rus. kommissija. Etimologie: Cuvânt provenit din sub și limba rusă kommissija. (DEX ’09)
Cum se pronunță: subconștient
SUBCONȘTIENT substantiv neutru, Totalitate de fenomene psihice inconștiente care intervin în calitate de elemente ale proceselor mintale active. [Sil. sub-con-ști-ent]. Din sub- + fr. conscient. Etimologie: Cuvânt provenit din sub și limba franceză conscient. (DEX ’09)
Cum se pronunță: subcortical
SUBCORTICAL ~ă (~i, ~e) Care se referă la regiunea situată sub cortexul cerebral, renal, suprarenal. Din sub- + fr. cortical. Etimologie: Cuvânt provenit din sub și limba franceză cortical. (DEX ’09)
Cum se pronunță: subcutanat
SUBCUTANAT ~tă (~ți, ~te) 1) adj., Care se află sub piele. Țesut ~. 2) Care se face sub piele. Injecție ~tă. Din sub- + fr. cutané. Etimologie: Cuvânt provenit din sub și limba franceză cutané. (DEX ’09)
Cum se pronunță: subdezvoltare
SUBDEZVOLTARE substantiv feminin, Dezvoltare insuficientă. [G.-D. subdezvoltării]. Din sub- + dezvoltare. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută. (DEX ’09)
Cum se pronunță: subdialect
SUBDIALECT ~e substantiv neutru, Subdiviziune a unui dialect. Din sub- + fr. dialecte. Etimologie: Cuvânt provenit din sub și din limba franceză dialecte. (DEX ’09)
Cum se pronunță: subdiviziune
SUBDIVIZIUNE ~i substantiv feminin, Parte obținută dintr-un tot care a fost deja divizat; subîmpărțire. Din fr. subdivision. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză subdivision. (DEX ’09)
Cum se pronunță: subdominantă
SUBDOMINANTĂ ~e substantiv feminin, muz. 1) Treapta a patra a modurilor major sau minor. 2) Notă corespunzătoare. 3) Acord constituit pe această treaptă. Din sub- + fr. dominant. Etimologie: Cuvânt provenit din sub și limba franceză dominant. (DEX ’09)

