A URÎ, urăsc, verb: (persoane, stări de lucruri etc.) A trata cu ură; a nu putea suferi (din aversiune sau din duşmănie). Sursa: DEX ’09 Sinonime: a dușmăni (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: horrire (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: a se urni
A SE URNI, mă urnesc, verb: A se pune în mişcare, deplasându-se (puţin) din locul iniţial; a se clinti. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: urinonti (DEX ’09).
Cum se pronunță: a se urgisi
A SE URGISI, mă urgisesc, verb: (înv.) A fi cuprins de furie; a se înfuria. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: órghizomai (DEX ’09).
Cum se pronunță: a se urî
A SE URÎ, mă urăsc, verb 1. A se afla în relaţii de duşmănie (cu cineva); 2. (construit cu dativul) A se plictisi foarte tare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a se dușmăni, a se plictisi (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: horrire (DEX ’09).
A pune osul la treabă – expresie
„A pune osul la treabă” este o expresie românească, înseamnă să te apuci de treabă cu toată seriozitatea, să lași vorbele și să treci la fapte.
Cum se pronunță: subordonator
SUBORDONATOR, subordonatoare (subordonatori, subordonatoare): adj., Care subordonează; care are în subordine. ◊ Conjuncție ~oare conjuncție de subordonare. Din fr. subordonner + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză subordonner. (DEX ’09)
Cum se pronunță: subordonare
SUBORDONARE, subordonări: substantiv feminin, 1) v. A SUBORDONA. 2) lingv. Raport sintactic de dependență gramaticală a unei propoziții de altă propoziție (sau a unui cuvânt de alt cuvânt). [G.-D. subordonării]Din fr. subordonner. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză subordonner. (DEX ’09)
Cum se pronunță: subordine
SUBORDINE: substantiv feminin, În ~ (sau în ~le cuiva) supus unei persoane superioare în grad; sub ascultarea cuiva. Din sub- + lat. ordo. Etimologie: Cuvânt provenit din sub și din limba latină ordo. (DEX ’09)
Cum se pronunță: subordin
SUBORDIN, subordine: substantiv neutru, biol. Categorie sistematică intermediară între ordin și familie. [Sil. sub-or-]. Din sub- + lat. ordo. Etimologie: Cuvânt provenit din sub și din limba latină ordo. (DEX ’09)
Cum se pronunță: subofițer
SUBOFIȚER, subofițeri: substantiv masculin, Militar cu grad superior celui de sergent și inferior celui de ofițer. [Sil. sub-]. Din sub- + pol. oficer. Etimologie: Cuvânt provenit din sub și din limba poloneză oficer. (DEX ’09)
