Articles Tagged: cum se pronunta

ROBOT, roboți, substantiv masculin 1. Mecanism automat care poate executa, după un program stabilit, operaţii complicate, asemănătoare cu cele realizate de om; 2. (fig.) Persoană redusă la o stare de automat; om care munceşte din greu, în mod mecanic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: robot (DEX ’09).

RITORNELĂ, ritornele, substantiv feminin 1. Reluare într-o melodie a unui refren după fiecare strofă cântată; 2. Fragment de muzică instrumentală care se intercalează între elementele componente ale unui program de dansuri; 3. Scurtă poezie compusă din strofe de câte trei versuri, în care cel de-al treilea rimează cu primul. Sursa: DEX ’09 Sinonime: refren (Sursă: […]

RITMICITATE, ritmicități, substantiv feminin: Caracter ritmic; regularitate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rythmicité (DEX ’09).

RITMICĂ, substantiv feminin 1. Totalitate a regulilor care reglementează folosirea ritmului în poezie; 2. Ştiinţă care studiază ritmul în muzică. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (muz.) cadență, măsură, ritm, tact, (înv.) timp (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rythmique (DEX ’09).

RITMIC, -Ă, ritmici, -ce, adjectiv (și adverbial): Care are ritm; care se execută în cadenţă; cadenţat. Sursa: DEX ’09 Sinonime: cadențat, ritmat, sincopat, intermitent, sacadat, (fig.) rupt, regulat (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rythmique (DEX ’09).

RITM, ritmuri, substantiv neutru 1. Succesiune regulată în timp (a unor elemente); 2. (în muzică, versificaţie, dans) Organizare armonioasă a sunetelor sau a mişcărilor; tact; cadenţă; 3. Viteză de execuţie; grad de iuţeală (în efectuarea unei acţiuni); tempo. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: rythmós; limba franceză: rythme; limba latină: rhythmus (DEX […]

RITMAT, -Ă, ritmați, -te, adjectiv: Care are ritm; cu ritm; cadenţat. Sursa: DEX ’09 Sinonime: cadențat, ritmic, sacadat, săltat, săltăreț, săltător, (prin Mold. și Bucov.) scuturat (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a ritma (DEX ’09).

RIT, rituri, substantiv neutru 1. ritual; 2. Credinţă religioasă; cult; religie; confesiune; 3. (fig.) Rânduială tipizată şi invariabilă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: cult, ceremonial, ceremonie, etichetă, protocol, regulă, ritual, rânduială, tipic (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: ríton; limba latină: ritus; limba franceză: rite (DEX ’09).

RIȚ, rițuri, substantiv neutru: (poligr.) Adâncitură liniară care se face pe o foaie de carton pentru a putea fi uşor îndoită. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Ritz (DEX ’09).

RISIPITOR, -OARE, risipitori, -oare, adjectiv (și substantiv): Care risipeşte; cheltuitor. Sursa: DEX ’09 Sinonime: devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a risipi + suf. -tor (DEX ’09).