Cum se pronunță: țurcană

ȚURCANĂ, țurcane, substantiv feminin – 1. Rasă de oi autohtone, cu lână groasă, aspră și lungă. 2. Oaie care face parte din această rasă. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt cu origine necunoscută

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: țurcănesc

ȚURCĂNESC, țurcănească (~ești) – 1. Care este caracteristic pentru țurcani; propriu țurcanilor. Fluier ~. 2. Care este făcut din piele de oaie țurcană. Căciulă ~ească. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țurcan” + sufixul “~esc”

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronuntă: țurcă

1. ȚURCĂ, țurci, substantiv feminin – 1. Bețișor ascuțit la ambele capete pentru a putea sări cât mai departe la lovirea lui cu un alt băț. 2. Joc pentru copii cu acest bețișor. A se juca de-a ~ca. (G.-D. țurcii) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba ucraineană si rusă: “țurka” 2. ȚURCĂ, țurci, […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: țuluc

ȚULUC, țuluci, substantiv masculin, pop. – Smoc de păr zbârlit; moț; ciuf. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba bulgară “țuluf” și din limba neogreacă “tsulúfi”

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: țuică

ȚUICĂ, țuici, substantiv feminin – Băutură alcoolică tare, obținută prin fermentarea și distilarea prunelor sau a altor fructe. (G.-D. țuicii) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt cu origine necunoscută

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: țugui

ȚUGUI, țuguie, substantiv neutru – 1. Parte conică a unui vârf de deal sau de munte. 2. Vârf ascuțit al unor obiecte. Acoperiș cu ~. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt cu origine necunoscută.

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: țopârlan

ȚOPÂRLAN, țopârlani, substantiv masculin – reg. Persoană care vădește lipsă de educație; om cu apucături grosolane; bădăran; mitocan; mârlan; tolomac. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit probabil din contaminarea între “țop” și “(m)ârlan”

Vezi cum se pronunță →