Articles Tagged: how to pronounce

ZĂPUȘEALĂ, zăpușeli: substantiv, gen feminin, care înseamnă : Căldură înăbuşitoare; zăduf. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit de la verbul a zăpuşi, căruia i se adaugă sufixul ~eală (DEX’09).

ZAPOR, zapoare: substantiv, gen neutru, care înseamnă: 1) Îngrămădire de sloiuri de gheaţă, formată primăvara în anumite locuri, pe cursul unui râu.2)Baraj construit special pentru a puteap orni plutele sau morile.3) Torent mare de apă care se formează la spargerea unui baraj. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară: zapor (DEX’09).

ZĂPLAZ, zăplazuri: substantiv, gen neutru, care înseamnă: Gard de scânduri sau de uluci care îngrădeşte o curte sau o grădină. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută.

ZĂPLAN, zăplani: substantiv, gen masculin, care înseamnă: Bărbat înalt şi spătos; zdrahon; vlăjgan. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută.

ZĂPADĂ, zăpezi: substantiv, gen feminin, care înseamnă: Precipitaţie atmosferică sub formă de fulgi albi (compuşi din cristale de gheaţă), ce se aşterne pe pământ; omăt; nea. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: zapada (DEX’09).

ZĂPĂCITOR, zăpăcitoare: adjectiv, care înseamnă: Care zăpăceşte; uluitor; stupefiant. Sursa:DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit de la verbul  a zăpăci, căruia i se adaugă sufixul ~tor (DEX’09).

ZĂPĂCEALĂ, zăpăceli: substantiv, gen feminin, care înseamnă: Stare de om zăpăcit; tulburare temporară; buimăceală; năucie. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit de la verbul a (se) zăpăci și sufixul ~eală (DEX’09).

ZĂNOAGĂ, zănoage: substantiv, gen feminin, care înseamnă: 1) Depresiune circulară în zona munţilor, având versante abrupte.2) Poiană înverzită.3) Loc între munţi sau dealuri potrivit pentru agricultură.4) Ochi de apă care se formează după un zăgaz. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: za noga (DEX’09).  

ZĂNGĂNITOR, zăngănitoare: adjectiv, care înseamnă: Care zăngăneşte; care produce zăngănituri; zornăitor; zuruitor; zdrăngănitor. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt format din verbul a zăngăni și sufixul ~tor.

ZĂNGĂNIT, zăngănituri: substantiv, gen neutru, care înseamnă : Zgomot produs de obiectele de sticlă sau de metal la lovire, cădere sau rostogolire; zdrăngănit; zornăit; zuruit. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit de la verbul: a zăngăni (DEX’09).