Cum se pronunță: existențialist

1. EXISTENȚIALIST, existențialistă (~ști, ~ste), adjectiv – Care ține de existențialism; propriu existențialismului. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “existentialiste” 2. EXISTENȚIALIST, existențialistă (~ști, ~ste), substantiv masculin și feminin – Adept al existențialismului. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “existentialiste”

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: existențial

EXISTENȚIAL, existențială (~i, ~e), adjectiv – Care ține de existență; propriu existenței. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “existentialis” și din limba franceză “existentiel”

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: existență

EXISTENȚĂ, existențe, substantiv feminin – 1. Situație existentă; faptul de a exista. 2. Realitate imediată și concretă, care există independent de conștiința omului. 3. Mod de viață; fel de trai. 4. Totalitate de mijloace materiale necesare vieții omului. (G.-D. existenței) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “existentia” și din limba franceză “existence”

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: existent

EXISTENT, existentă (~ți, ~te), adjectiv – 1. Care există în mod real, în prezent. Adevăr ~. 2. Care este valabil pentru perioada dată; în vigoare la momentul dat. Ordine ~tă. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “existens, ~ntis” și din limba franceză “existant”

Vezi cum se pronunță →