1. EXTERIOR, exterioare, substantiv neutru – 1. Partea de dinafară a unui obiect (și spațiul care-l înconjoară). 2. Aspect al unei persoane (ținuta, îmbrăcămintea, fizionomia, comportarea) care este accesibil privirii.
Sursă: DEX ’09
Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “exterior” și din limba franceză “extérieur”
2. EXTERIOR, exterioară (~ori, ~oare), adjectiv – 1. Care este situat în spațul de dinafară (a ceva sau a cuiva); extern. 2. Care poate fi văzut de dinafară. Aspect ~. Manifestare ~oară. 3. Care există în afara ființei sau conștiinței individului. Lume ~oară. 4. Care este de dincolo de o anumită limită.
Sursă: DEX ’09
Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “exterior” și din limba franceză “extérieur”.
