ELECTROSUDURĂ, substantiv feminin: Sudură efectuată cu ajutorul curentului electric. Sursa: DEX ’09 Etimologie: electro- + sudură (DEX ’09).
E
Cum se pronunță: emirian
EMIRIAN, emirieni (desp. -ri-an) adj. m., s. m., pl. emirieni (desp. -ri-eni); adj. f., s. f. emiriană, pl. emiriene – care face parte din populația de bază a Emiratelor Arabe Unite. Termenul emiratez este greșit.
Cum se pronunță: electroceramică
ELECTROCERAMICĂ, substantiv feminin: Ştiinţă care se ocupă cu studiul materialelor ceramice folosite în electrotehnică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: électrocéramique (DEX ’09).
Cum se pronunță: a electrocauteriza
A ELECTROCAUTERIZA, electrocauterizez, verb: (ţesuturi patologice) A cauteriza cu ajutorul electrocauterului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: électrocautériser (DEX ’09).
Cum se pronunță: electrocauter
ELECTROCAUTER, substantiv neutru: Cauter care acţionează prin încălzire electrică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: électrocautere (DEX ’09).
Cum se pronunță: electrocasnic
ELECTROCASNIC, -Ă, electrocasnici, -e, adjectiv: Care este folosit în gospodărie şi acţionat electric. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Electro- + casnic (DEX ’09).
Cum se pronunță: electromagnetism
ELECTROMAGNETISM, substantiv neutru: Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice şi magnetice. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: électromagnétisme; limba germană: Elektromagnetismus (DEX ’09).
Cum se pronunță: electromagnetic
ELECTROMAGNETIC, -Ă, electromagnetici, -ce, adjectiv: Care ţine de electromagnetism; propriu electromagnetismului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: électromagnétique (DEX ’09).
Cum se pronunță: electromagnet
ELECTROMAGNET, electromagneți, substantiv masculin: Bucată de fier moale care se magnetizează sub influenţa unui curent electric. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Elektromagnet (DEX ’09).
Cum se pronunță: electrolizor
ELECTROLIZOR, electrolizoare, substantiv neutru: Aparat pentru obţinerea unor produse chimice prin electroliză. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: électroliseur (DEX ’09).
