1. EXTERN, externă (~i, ~e), adjectiv – 1. Care este situat în spațiul de dinafară a ceva (sau a cuiva); exterior. 2. Care vine din afară; străin. 3. (despre medicamente) Care se aplică numai la suprafața corpului.
Sursă: DEX ’09
Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “externus” și din limba franceză “externe”
2. EXTERN, externă (~i, ~e), substantiv masculin și feminin – 1. Elev care urmează cursurile la o școală, dar ia masa și locuiește în afara acesteia. 2. Student la medicină care face practică într-un spital.
Sursă: DEX ’09
Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “externus” și din limba franceză “externe”
