EXTRAORDINAR, extraordinară (~i, ~e), adjectiv (adesea adverbial) – 1. Care este neobișnuit; cu totul ieșit din comun; strașnic; amarnic; grozav. 2. Care se distinge prin anumite calități și suscită admirație. 3. (despre persoane) Care se deosebește vădit de toți ceilalți; înzestrat cu calități deosebite. 4. (despre evenimente, adunări etc.) Care nu a fost prevăzut din timp.
Sursă: DEX ’09
Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “extraordinarius” și din limba franceză “extraordinaire”
