Ion Iliescu (n. 3 martie 1930, Oltenița, județul Călărași) a fost un politician român, care a condus statul român în trei rânduri, ca președinte al CFSN între 22 decembrie 1989-1992, apoi ca președinte ales al României între anii 1992-1996 și 2000-2004. Între 1996-2000 și 2004-2008 a fost senator din partea PSD. A fost președinte de onoare al PSD. A murit pe 05 august 2025 din cauza cancerului la plămâni.
Tinerețe și educație
Fiul unui activist comunist ilegalist, Iliescu a fost influențat de ideologia comunistă încă din adolescență. A absolvit Liceul „Spiru Haret” din București în 1949 și a urmat cursurile Facultății de Hidrotehnică a Institutului Politehnic din București. Ulterior, a studiat la Institutul Energetic al Universității din Moscova, unde a obținut o diplomă în inginerie hidroenergetică .Evenimentul Zilei
Ascensiunea politică în regimul comunist
Iliescu a aderat la Uniunea Tineretului Comunist în 1944 și a devenit membru al Partidului Comunist Român în 1953. A deținut diverse funcții în aparatul de partid, inclusiv cea de ministru pentru Problemele Tineretului între 1967 și 1971. În anii ’70, a fost marginalizat de Nicolae Ceaușescu din cauza opiniilor sale considerate prea liberale, fiind înlăturat din funcțiile de conducere și numit în posturi periferice .
Rolul în Revoluția din 1989 și conducerea post-revoluționară
După căderea regimului Ceaușescu în decembrie 1989, Iliescu a preluat conducerea Consiliului Frontului Salvării Naționale (CFSN), devenind președinte interimar al României. A fost ales președinte în 1990 și reales în 1992, servind până în 1996. A revenit în funcție între 2000 și 2004, fiind primul președinte ales democratic al României post-comuniste.
Controverse și moștenire
Mandatele lui Iliescu au fost marcate de controverse, inclusiv implicarea în reprimarea violentă a protestelor din Piața Universității în 1990, cunoscută sub numele de Mineriada. Deși a fost anchetat în legătură cu aceste evenimente, nu a fost condamnat Ziare. În ciuda controverselor, Iliescu este recunoscut pentru contribuția sa la tranziția pașnică a României către democrație și pentru elaborarea noii Constituții în 1991.
Ion Iliescu rămâne o figură complexă în istoria României, simbolizând atât speranțele tranziției democratice, cât și provocările acesteia.
