Pericle (aproximativ 495, Atena – 429 î.Hr., Atena)[6] a fost un general, orator și om de stat atenian. A fost conducător al Atenei între 443 și 429 î.Hr., timp în care a inițiat numeroase reforme democratice, care au transformat orașul într-un centru politic, cultural, artistic și economic al lumii grecești. A construit Partenonul, noul Erechtheion(d) și altele. În timpul conducerii sale a început Războiul peloponesiac (431 – 404 î.Hr.), în care a fost implicată și Atena. A fost răpus de ciumă, care a lovit Atena în perioada desfășurării acestui război.
Nume grecesc: Περικλῆς (Periklēs)
Perioadă: cca. 495 î.Hr. – 429 î.Hr.
Oraș: Atena, Grecia
Titlu informal: „Primul cetățean al Atenei”
Roluri: Om de stat, orator, strateg, lider democratic
Epocă: Perioada clasică a Greciei antice
Contribuție majoră: A condus Atena în perioada sa de maximă înflorire culturală, politică și militară – numită adesea „Epoca lui Pericle”
Origini și familie
-
Provenea dintr-o familie aristocratică influentă (alcmeonizii)
-
Tatăl său, Xantippos, fusese general în bătălia de la Mycale
-
Mama sa, Agariste, era din familia influentă a lui Clistene, reformatorul democrației ateniene
-
A avut o relație de lungă durată cu Aspasia din Milet, o femeie cultivată și controversată în epocă
Activitate politică
Pericle a dominat viața politică ateniană timp de peste 30 de ani, mai ales în calitate de strateg (general ales anual).
Reformele sale:
-
Consolidarea democrației directe:
-
Plată pentru participarea la tribunale și la adunarea populară (pentru cetățeni săraci)
-
Limitarea puterii aristocrației
-
-
Acces mai larg la funcții publice: nu doar pentru elite, ci și pentru cetățeni de rând
-
Accent pe merit și educație – promovarea cetățeanului activ, informat
Realizări culturale și artistice
Sub conducerea sa, Atena a devenit centrul artistic și intelectual al Greciei:
-
Reconstrucția Acropolei, inclusiv:
-
Partenonul – templu dedicat Atenei
-
Propileele, Erechteionul, Statuia lui Atena Promachos
-
-
Patronajul marilor artiști:
-
Fidias (sculptor)
-
Ictinos și Callicrates (arhitecți)
-
-
Susținerea filozofiei și retoricii:
-
Legături cu Anaxagoras, Socrate, Aspasia
-
-
Promovarea teatrului – înflorirea tragediei grecești (Eschil, Sofocle, Euripide)
Politica externă și militară
-
A întărit hegemonia Atenei în cadrul Ligii de la Delos
-
A folosit fondurile ligii pentru dezvoltarea Atenei – ceea ce a dus la nemulțumirea altor cetăți
-
A dus o politică navală agresivă, consolidând puterea maritimă ateniană
-
Războiul peloponesiac (431–404 î.Hr.) a izbucnit în timpul mandatului său, în conflict cu Sparta
Discursul funerar
Una dintre cele mai celebre piese oratorice din Antichitate este Discursul funerar al lui Pericle, consemnat de Tucidide în Războiul peloponesiac.
În el, Pericle:
-
Laudă democrația ateniană
-
Evidențiază sacrificiul cetățenilor
-
Propune o viziune idealizată a polisului atenian ca model de libertate, ordine și merit
Moartea și moștenirea
-
A murit în 429 î.Hr., în timpul unei epidemii de ciumă care a lovit Atena în timpul războiului
-
Moartea sa a fost urmată de o perioadă de instabilitate politică
-
Este considerat simbolul epocii de aur a Atenei – epoca Pericleană
Caracteristici personale și curiozități
-
Era cunoscut pentru oratoria calmă și autoritară, motiv pentru care i s-a dat porecla „Zeus Olimpianul”
-
Avea un cap de formă neobișnuit alungită – trăsătură adesea mascată în sculpturi cu o cască pe cap
-
Deși provenea din aristocrație, a fost un apărător ferm al democrației populare
-
Era văzut ca incoruptibil și autonom, chiar dacă adesea acuzat de rivali că își folosea influența prea personal
Moștenire culturală
-
Este unul dintre simbolurile eterne ale democrației
-
A influențat gândirea politică occidentală prin viziunea sa despre cetățenie activă și echilibru între libertate și lege
-
Numele său este legat de cel mai înfloritor moment cultural al Greciei antice
Pericle a fost mai mult decât un lider politic – a fost un vizionar care a transformat Atena într-un far al culturii, al artei și al democrației. În ciuda contradicțiilor și conflictelor epocii, moștenirea sa continuă să inspire idealurile cetățeniei, responsabilității civice și ale conducerii înțelepte.
