SAMAVOLNIC, samavolnică (~ci, ~ce), adjectiv, care înseamnă 1) Care acționează după bunul plac, nesocotind voința și drepturile altora; arbitrar. 2) (despre acțiuni) Care este făcut după bunul plac; arbitrar. Din sl. samovoliniku, rus. samovol’nîi. Sursa DEX 09.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba: limba slavonă samovoliniku. (DEX ’09)
