SĂLTĂREȚ, săltăreață, (~eți, ~ețe) adj., care înseamnă 1) Căruia îi place să sară; care sare mereu. 2) Care se mișcă sărind; care se deplasează prin salturi. 3) (despre pași, mers) Care se efectuează ușor, cu vioiciune. 4) (despre muzică, versuri, dansuri etc.) Care are un ritm vioi. Din lat. saltare + suf. ~ăreț. Sursa DEX 09.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină saltare. (DEX ’09)
