SĂRBĂTORIT, sărbătorită (~ți, ~te) 1) verb, A SĂRBĂTORI. 2) și substantival (despre persoane) Căruia i se organizează cu o anumită ocazie o manifestare festivă (relevându-i meritele). Din lat. servare. Sursa DEX 09.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină servare. (DEX ’09)
