SĂRMAN, sărmană, (~i, ~e) 1) adj. și substantival (despre persoane) Care nu dispune de mijloace de existență; sărac; nevoiaș; mizer. 2) și substantival Care trezește milă; vrednic de milă; biet; sărac; nenorocit. Sărmanul orb! 3) (despre copii) Care și-a pierdut ambii părinți sau numai unul dintre ei; orfan. Din sl. siromahu, sb. siromah. Sursa DEX 09.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba slavonă siromahu. (DEX ’09)


