SÂNGE, substantiv neutru, care înseamnă 1) Lichid care circulă prin vasele sangvine ale organismului, asigurând activitatea vitală a țesuturilor. * Lacrimi de sânge – lacrimi de mare suferință. A vărsa sânge – a ucide; a omorî. Cu sânge rece – cu stăpânire de sine; fără emoții. A-și păstra sângele rece – a-și păstra calmul. A-i îngheța cuiva sângele în vine (sau a îngheța sângele în cineva) – a se speria foarte tare. A fierbe (sau a clocoti) sângele în cineva a fi stăpânit de mânie. A-și face (sau a-i face cuiva) sânge rău – a se amărî sau a amărî pe cineva foarte tare. A nu avea (nici o) picătură de sânge în obraz – a fi foarte palid la față. A-i intra cuiva în sânge – a se transforma în obișnuință; a deveni obicei. A suge sângele cuiva – a exploata crunt pe cineva; a chinui. A avea mâinile pătate de sânge – a purta vina unui omor. A face să curgă sânge – a provoca un măcel, o vărsare de sânge. A dona sânge – a oferi o cantitate de sânge pentru transfuzii; a fi donator. 2) fig. Neam din care se trage cineva; os. Rudenie de sânge rudenie pe linie directă (între părinți și copii, frați și surori). Frate de sânge – frate de la aceiași părinți; frate bun. A fi de același sânge cu cineva – a fi rudă cu cineva; a fi din aceeași familie cu cineva. 3): Sângele-voinicului a) plantă erbacee cu tulpina culcată și cu frunze alungite, cu flori roșii (uneori violete sau albe), dispuse în umbele și cu fructul păstaie; b) plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze liniare și cu flori purpurii, dispuse în inflorescențe terminale, sub formă de spic. Din lat. sanguis. Sursa DEX 09.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină sanguis. (DEX ’09)
