A SE SCĂLÂMBĂIA, pers. 3 se scălâmbăiază, vb. intranz. pop. (mai ales despre încălțăminte) A-și pierde forma inițială (prin întrebuințarea îndelungată sau neglijentă); a se șonți; a se scâlcia; a se scrombi. Din scălâmb. Sursa DEX 09.
Etimologie:
Cuvânt provenit din scălâmb, cuvânt de origine necunoscută. (DEX ’09)
