SCÂNTEIE, scântei, substantiv feminin, 1) Particulă incandescentă desprinsă dintr-un corp sau dintr-o substanță. Sânteie electrică – lumină intensă și momentană care apare în timpul unei descărcări electrice. A se învăța (sau a se deprinde) ca țiganul cu ~ia a se deprinde cu un lucru, mai ales rău. 2) Lumină slabă și intermitentă; licărire. 3) fig. Indiciu neînsemnat care se poate manifesta sau intensifica. Sânteie de talent. Sânteie de nădejde. [ G.-D. scânteii; Sil. -te-ie ]. Din lat. scantillia. Sursa DEX 09.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină scantillia. (DEX ’09)
