SCÂNTEIETOR, scânteietoare (~ori, ~oare) adj. și fig. Care scânteiază; care pare să împrăștie scântei; sclipitor; lucitor. Ochi scânteietori. Din lat. scantillia + suf. ~tor. Sursa DEX 09.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină scantillia. (DEX ’09)
