A SE SCHIMNICI, mă schimnicesc, vb. intranz. 1) A deveni schimnic; a se face schimnic; a se pustnici. 2) fig. A trăi izolat de lume ca un schimnic; a se pustnici; a se sihăstri. Din sl. skiminiku.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba slavă skiminiku. (DEX ’09)
