SCOARȚĂ, scoarțe, substantiv feminin,. 1) Strat exterior care acoperă tulpinile și ramurile plantelor lemnoase; coajă. Cu obraz de scoarță – lipsit cu totul de rușine. Mamă (sau soră) de scoarță – mamă (sau soră) vitregă. Scoarță terestră – învelișul solid al Pământului. Scoarță cerebrală – strat superior al emisferelor cerebrale, constituit din substanță cenușie.) 2) Copertă tare a unei cărți. A citi din scoarță în scoarță – a citi de la început până la sfârșit. 3) pop. Covor de lână. 4) înv. Fiecare dintre cele două părți laterale ale căruței făcute din scânduri și folosite în loc de loitre. Din lat. scortea.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină scortea. (DEX ’09)
