SCRUTĂTOR II, ~oare (~ori, ~oare) adj., 1) (despre privire sau despre ochi) Care scrutează; care cercetează cu multă atenție; iscoditor. 2) fig. (despre persoane) Care examinează cu minuțiozitate pentru a pătrunde în esența lucrurilor. Din fr. scrutateur, lat. scrutator
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză scrutateur. (DEX ’09)
