SCUTIER ~i, substantiv masculin, 1) (în evul mediu) Tânăr nobil care purta scutul și celelalte arme ale seniorului său. 2) înv. Ostaș înarmat cu scut. [Sil. -ti-er]. Din lat. scutum + suf. ~ier.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină scutum. (DEX ’09)
