A SECĂTUI~iesc 1., vb. tranz. 1) A face să nu mai dispună; a slei. ~ de puteri. 2) (soluri fertile) A face să se secătuiască. 2. intranz. (despre rezerve) A dispărea complet; a seca. Din lat. siccare + suf. ~ui.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină siccare. (DEX ’09)
