SINCOPAT ~tă (~ți, ~te) 1) adj., muz. Care ține de sincopă; propriu sincopei. 2) lingv. (despre vocale, silabe) Care a dispărut prin sincopă. Din fr. syncoper.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză syncoper. (sursa DEX ’09)
Tagged: cum se pronuntahow to pronounce
