SINCRONIE substantiv feminin, (în opoziție cu diacronie) Stare a limbii la un moment dat al dezvoltării ei, considerată ca un ansamblu de fapte ce alcătuiesc un sistem. [G.-D. sincroniei] Din fr. synchronie.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză synchronie. (sursa DEX ’09)
