SINISTRU II ~e substantiv neutru, livr. Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivități; catastrofă de mari proporții; prăpăd; urgie; dezastru; calamitate. [Sil. -nis-tru] Din fr. sinistre, lat. sinister, ~tra.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză sinistre. (sursa DEX ’09)
