SINTETIC ~că (~ci, ~ce) adj. 1) Care ține de sinteză; propriu sintezei. Metodă ~că de cercetare. 2) (despre spirit) Care este capabil de a face sinteze; care face ușor sinteza lucrurilor. 3) (despre limbi) Care exprimă raporturile gramaticale din propoziție prin intermediul formelor cuvintelor. 4) Care este obținut prin sinteză chimică. Cauciuc ~. Fibre ~ce. Din fr. synthétique, lat. syntheticus, germ. Synthetisch.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză synthétique. (sursa DEX ’09)
