UCENIC, ucenici, substantiv masculin – 1. Persoană (tânără) care învață o meserie urmând o școală profesională ori care se obligă să urmeze cursurile de formare profesională și să muncească în subordinea unui angajator, cu care a încheiat un contract de ucenicie la locul de muncă. Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba slavă (veche): učenikŭ. (DEX ’09)
