U

UREE, substantiv feminin: Substanţă organică incoloră, cristalizată, prezentă în sânge şi eliminată din organism prin urină şi sudoare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (chim., biol.) carbamidă, carbodiamidă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urée (DEX ’09).

USCĂCIOS, -OASĂ, uscăcioși, -oase, adjectiv 1. (despre terenuri) Care este lipsit de umezeală; 2. (despre timp, regiuni) Care se caracterizează prin secetă; fără precipitaţii; secetos; 3. rar (despre persoane) Care are corp format numai din muşchi şi oase (fără nici un pic de grăsime); uscăţiv. Sursa: DEX ’09 Sinonimecosteliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit răpciugos, […]

USCAT, -Ă, uscați, -te, adjectiv 1. Care este lipsit de umezeală; 2. (despre voce) Care este lipsit de afectivitate; 3. (Despre plante, frunze, flori) Fără sevă; 4. (Despre ființe) slab, uscățiv. Sursa: DEX ’09, dexonline Sinonime: zbicit, zvântat, (reg.) ujujit, deshidratat, (pop.) sec, secat, (înv. și reg.) sterp, arid, secetos, ofilit, mort, veșted, slab, întărit, […]

USCAT, uscaturi, substantiv neutru: Înveliş exterior solid (neacoperit de ape) al globului pământesc. Sursa: DEX ’09 Sinonime: pământ, (înv.) tărie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a (se) usca (DEX ’09).

URZITOR, urzitoare, substantiv neutru: Unealtă sau maşină de urzit. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (reg.) urzoi (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a urzi + suf. -tor (DEX ’09).

URZITOR, -OARE, urzitori, -oare, substantiv masculin și feminin 1. Persoană care lucrează la maşina de urzit; 2. Persoană care urzeşte pânza; 3. (fig.) Persoană care iniţiază în taină acţiuni reprobabile; conspirator. Sursa: DEX ’09 Sinonime: complotist, conspirator, ctitor, fondator, întemeietor (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a urzi + suf. -tor (DEX ’09).

URZICĂTURĂ, urzicături, substantiv feminin: Iritaţie dureroasă a pielii provocată de atingerea cu urzici (sau cu alţi factori urzicători). Sursa: DEX ’09 Etimologie: a urzica + suf. -ătură (DEX ’09).

URZICĂTOR, -OARE, urzicători, -oare, adjectiv 1. Care urzică; care produce usturime; usturător; 2. (fig.) Care atinge amorul propriu; care conţine aluzii răutăcioase; muşcător; usturător; pişcător; corosiv; înţepător. Sursa: DEX ’09 Sinonime: urticant, usturător (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a urzica + suf. -ător (DEX ’09).

URETRAL, -Ă, uretrali, -e, adjectiv: Care ţine de uretră; propriu uretrei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urétral (DEX ’09).

URETERAL, -Ă, ureterali, -e, adjectiv: Care ţine de ureter; propriu ureterului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: uréteral (DEX ’09).