A VÂJÂI, vâjâie (pers. 3), verb intranzitiv. 1) (despre vânt, apă, obiecte în zbor etc.) A produce un zgomot şuierător şi continuu; a urla; a vui. 2) (despre sânge) A pulsa cu putere. • A-i ~ cuiva capul (sau urechile) a avea senzaţia unui zgomot şuierător şi continuu (din cauza bolii, oboselii)
Sursă: DEX 09
Etimologie: Onomatopee (DEX 09)
