SOLITAR I ~ă (~i, ~e) adj., 1) Care se găsește singur; singuratic; izolat. 2) (despre locuri) Care se află în depărtare; situat departe. Parc ~. 3) (despre ființe) Care trăiește singur; singuratic. Din fr. solitaire, lat. solitarius.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză solitaire. (sursa DEX ’09)
