SORB I ~uri substantiv neutru, 1) Vârtej puternic (de vânt sau de apă). 2) Piesă prevăzută cu o sită, care se fixează la capătul unei țevi aspiratoare pentru a împiedica pătrunderea în interior a corpurilor străine. Din lat. sorbere.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină sorbere. (sursa DEX ’09)
