SPĂRGĂTOR II ~oare substantiv neutru, Instrument pentru spargerea unor materiale dure (sau a fructelor cu coajă). ~ de nuci. ◊ ~ de gheață navă de construcție specială capabilă să-și croiască drum prin câmpurile de gheață, lăsând în urmă un coridor de navigație pentru alte vase. Din lat. spargere + suf. ~ător.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină spargere. (sursa DEX ’09)
