SPĂRGĂTOR III ~i, substantiv masculin, Hoț care sparge lacăte sau uși de la încăperi, spre a prăda. ~ de grevă persoană care continuă lucrul în timpul grevei. Din lat. spargere + suf. ~ător.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină spargere. (sursa DEX ’09
