SPĂTAR I ~e substantiv neutru 1) Parte mai înaltă a unui scaun sau a unui fotoliu de care își sprijină spatele persoana ce stă pe ele; spetează; rezemătoare. 2) Parte a hamului care se așază pe spatele calului. Din lat. spatha + suf. ~ar.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină spatha. (sursa DEX ’09)
