BAHIC, -Ă, bahici, -ce, adjectiv 1. Care ţine de zeul Bachus; propriu zeului Bachus; dionisiac; 2. (despre creaţii literare) Care exprimă bucuriile vieţii; cu conţinut optimist.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: bacchicus; limba franceză: bachique (DEX ’09).
