BALDACHIN, baldachine, substantiv neutru 1. Acoperământ decorativ din stofe scumpe (fix sau mobil), instalat drept podoabă deasupra unui pat, tron, catafalc etc.; 2. Lucrare arhitecturală care imită acest acoperământ decorativ; 3. Acoperământ din pânză, purtat deasupra capului unui demnitar (laic sau bisericesc) la anumite procesiuni.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: (bis.) oranist, uranisc, (pop.) polog, (Transilv. și Ban.) cerine (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: baldaquin; limba italiană: baldacchino (DEX ’09).
