A SPECULA~ez 1. , vb tranz. (situații, stări etc.) A folosi abuziv (pentru a căpăta avantaje personale). ~ încrederea cuiva. 2. intranz. 1) A face speculă. 2) A efectua tranzacții de bursă. 3) fig. A emite cugetări abstracte, teoretizând în mod normal; a face speculații. Din fr. speculer, lat. speculari.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză spectre. (sursa DEX ’09)
