BALSAM, balsamuri, substantiv neutru 1. Substanţă mirositoare, secretată de anumite plante şi utilizată în farmaceutică, parfumerie, pictură etc.; 2. Preparat mirositor, folosit la îmbălsămarea cadavrelor; 3. (fig.) Ceea ce calmează o durere morală; alinare; mângâiere.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: mireasmă, (înv.) mirodie, alinare, consolare, îmbărbătare, încurajare, mângâiere (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: balsamum; limba italiană: balsamo (DEX ’09).
