EBEN, substantiv neutru: (rar) Lemn de culoare neagră, obţinut din arbori exotici, folosit la confecţionarea mobilei de lux şi a unor instrumente muzicale; abanos.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: ébene; limba latină: ebenus (DEX ’09).

