ECOU, ecouri, substantiv neutru 1. Repetare a unui sunet datorită reflectării undelor sonore de un obstacol; 2. (fig.) Efect produs de ceva asupra cuiva; răsunet; rezonanţă.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: răsunet, (pop.) hăuit, sunet, (prin Transilv. și Olt.) sun, (înv.) eho, vâlvă (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: écho; limba latină: echo (DEX ’09).
