EFECT, efecte, substantiv neutru 1. Fapt care rezultă dintr-o acţiune; rezultat; urmare; consecinţă; 2. Impresie puternică produsă (de cineva sau de ceva) asupra cuiva; 3. (la plural) (fin.) Hârtii de valoare.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: consecință, acțiune, influență, înrâurire, rezultat, impresie (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: effet; limba latină: effectus (DEX ’09).
