STABILIZATOR II ~oare n. 1) Aparat care menține constantă tensiunea electrică de alimentare, indiferent de variațiile tensiunii din rețea. 2) Parte imobilă la un aparat de zbor menită să-i asigure stabilitatea în atmosferă. 3) Dispozitiv care împiedică oscilațiile prea mari ale unui vehicul de apă. Din fr. stabilisateur.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză stabilisateur. (sursa DEX ’09)
