STANIU substantiv neutru, Metal moale, alb-argintiu, maleabil și ductil, întrebuințat la spoirea altor metale pentru a le proteja de coroziune și la fabricarea tinichelei; cositor. Din lat. stannum, stagnum, it. Stagno.
Etimologie:
Cuvânt provenit din latină stannum. (sursa DEX ’09)
