A STĂROSTI~esc 1. Vb. tranz., (fete) A cere în căsătorie în calitate de staroste; a peți. 2. intranz. A fi staroste la nuntă; a conduce ceremonia unei nunți. Din pol., ucr. starosta.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba poloneză starosta. (sursa DEX ’09)
