STÂNGĂCIE ~i substantiv feminin, 1) Lipsă de îndemânare sau de abilitate. ◊ Cu ~ fără pricepere; greoi. 2) Sfială în acțiuni, în comportare. 3) Faptă sau vorbă de om neîndemânatic. [G.-D. stângăciei]. Din stancus + suf. ~ie.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină stancus. (sursa DEX ’09)
