STELIT substantiv neutru, Aliaj complex (de cobalt, crom, wolfram, molibden și fier), foarte dur, inoxidabil, cu rezistență mare la temperaturi înalte, întrebuințat la fabricarea instrumentelor chirurgicale, a unor scule așcheietoare și la acoperirea unor piese supuse uzurii. Din fr. stellite, germ. Stellit.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză stellite. (sursa DEX ’09)
