EPILOG, epiloguri, substantiv neutru 1. Rezumat al unei lucrări literare, plasat la sfârşitul acesteia; 2. (fig.) Deznodământ al unei acţiuni, al unei situaţii.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: deznodământ (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: épilogue; limba latină: epilogus (DEX ’09).
